Investitorii în eoliene se luptă cu morile de vânt

Investitorii în eoliene se luptă cu morile de vânt

 

România pare că e la un pas de a pierde lupta cu morile de vânt… Mai exact, investiţiile în energie din surse regenerabile s-au blocat, după o decizie a guvernului în 2013. În continuare, strategia pentru Energie 2020 nu este definitivată, iar la modificările variantei lansate anul trecut lucrează exclusiv reprezentanţii marilor companii de stat, fără a fi chemaţi la dezbateri şi cei care au făcut investiţii private în eoliene, deşi acest tip de energie înseamnă 15% din totalul producţiei de electricitate din România.

 

În România sunt peste 70 de parcuri de eoliene, iar o viitoare deblocare a investiţiilor, prin modificarea legislaţiei, ar putea să crească nevoia de angajaţi. “O firmă românească din Constanţa angajează şi caută oameni pentru care asigură şi cursurile de formare şi recalificare. Încercăm să clădim o industrie, un domeniu din care pot veni oameni din Energie. Pentru un singur parc de eoliene lucrează cel puţin 300 de oameni, la firme care asigură funcţionarea şi mentenanţa”, explică Mihai Necula, membru în consiliul director al Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană. Electricienii sunt primii care s-ar putea reprofila, dacă ar vrea să-şi schimbe domiciliul, însă toţi ar putea primi cursuri de recalificare, dacă ar vrea să schimbe domeniul de activitate.

Investiţiile în eoliene s-au blocat în 2013, după ce s-a modificat legislaţia, astfel încât proiectele nu au mai primit finanţare, însă revepornirea investiţiilor ar putea aduce zeci de mii de locuri de muncă, în toată ţara. “Energia eoliană reprezintă 15% din totalul anual, la nivel naţional. Iarna trecută am furnizat 40% din necesarul de energie, în anumite perioade. S-au făcut paşi importanţi anul acesta, în martie, prin Ordonanţa de Urgenţă 24 care a eliminat expirarea certificatelor verzi şi stabileşte o cotă unică de achiziţii. Există mii de proiecte care aşteaptă un semn din partea legiuitorilor”, explică Adrian Borotea, vicepreşedinte operatorul CEZ România.

 

În centrul ţării şi în nordul extrem nu se pot instala eoliene, fie pentru că nu este vânt suficient de puternic, fie pentru că sunt condiţii grele de acces, însă există această posibilitate în toate celelalte zone ale ţării. Totuşi, circa 80% din suprafaţa ţării permite înfiinţarea parcurilor de eoliene, dacă se găseşte o soluţie pentru a modifica legislaţia în favoarea acestor investiţii în energiie verde şi pentru predictibilitatea pieţei, pe termen lung, astfel încât să nu se mai ajungă la situaţia actuală, în care investitorii privaţi au pierderi de un miliard de euro după ce au făcut investiţii. “S-au schimbat regulile în timpul jocului. Nici acum nu avem o strategie energetică finalizată, iar noi nu am fost invitaţi în grupul de lucru, deşi suntem singurii care am investit în domeniul energetic: cinci miliarde, din care avem pierderi de un miliard”, mai spune Mihai Necula. Greenpeace şi AREE au propus o strategie pentru a modifica procentul energiei verzi care se produce în România. Producţia s-a redus cu 25% faţă de proiectul iniţial, după modificarea legislativă din 2013. O revenire a investiţiilor ar putea rezolva mare parte din problema şomajului în Energie.

 

Specialiştii în energie din România s-au ferit mult timp de a încuraja piaţa energiei regenerabile, aducând ca argument dezechilibrul care s-ar crea prin scoaterea din ccâmpul muncii a celor care lucrează în minerit, însă minele oricum s-au închis sau au mari probleme, pe de o parte, iar pe de altă  parte, angajaţii pot fi redirecţionaţi către noua piaţă, relocaţi şi reorientaţi profesional. “Esential pentru România este să avem o viziune politică foarte clară şi o opţiune strategică de a grăbi tranziţia energetică. Un cadru legislativ corect, stabil, predictibil şi care să ofere un ritm de creştere constant al industriei, şi linear, al capacităţii instalate, poate multiplica enorm locurile de muncă astfel create, în sectorul regenerabil, implicând inclusiv relocarea unor capacităţi de producţie din Europa de vest. Ezitările şi lupta cu morile de vânt a celor care încearcă să salveze cu orice preţ industrii muribunde nu ne fac bine şi ne costă deja, la facturi şi, pe termen lung, putem pierde o ocazie uriaşă de a dezvolta România”, mai spune Mihai Necula, Head of Development Romania; Project Manager GESTAMP WIND. În SUA s-au făcut deja aceste transformări şi au dat rezultate foarte bune. Şi în România s-ar putea crea o strategie inntegrată de reorganizare a forţei de muncă, după ce deja s-au asigurat fonduri de relocare a persoanelor care îşi găsesc loc demuncă la mai mult de 50 km distanţă faţă de locuinţa actuală.

 

Singurul lucru care lipseşte este gândirea unitară şi sfatul unor antrolologi cculturali care să poată corela problemele sociale cu cele economice, pentru că  principala problemă a celor care refuză relocarea, chiar dacă au avantaje financiare, este fenomenul denumit dezrădăcinare, în antropologia culturală, fenomen care a afectat mare parte din populaţia României în regimul comunist. Dacă oamenii ar înţelege fenomenul şi ar primi sprijin pentru a se adapta în alte industrii şi în alte locuri, transferul s-ar face mult mai repede şi cu mai mare uşurinţă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ro Română
X